Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță fermierii români care solicită subvenția pentru pajiști că sunt obligați să respecte această regulă de ecocondiționalitate. Sunt 11 plante de care trebuie să scăpați de pe pășuni sau pajiști.
APIA a publicat Ghidul de identificare a principalelor specii de buruieni ce constituie vegetație nedorită pe pajiști. Vă punem la dispoziție lista celor 11 buruieni pe care trebuie să le eliminați de pe pășuni ca să fiți eligibili pentru încasarea subvenției APIA.
1. Ambrosia sau iarba pârloagelor este considerată una dintre cele mai nocive plante din lume (cu răspândire rapidă și pe teritoriul României), fiind vinovată de diminuarea producției la speciile cultivate sau a vegetației de pe pajiști, mai ales de afecțiunile alergice grave pe care le provoacă oamenilor în perioada înfloririi (rinită alergică, conjunctivită alergică, astm bronșic) dată fiind cantitatea mare de polen produsă de plantă, dimensiunea, respectiv structura grăunciorilor de polen. Distrugerea acestei buruieni de către proprietarii sau deținătorii terenurilor infestate cu această plantă este obligatorie conform Legii 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia.
Ambrozia crește, în general, în locuri ruderale sau degradate, fiind frecventă pe marginea drumurilor, căilor ferate, în apropierea șantierelor, lângă cursuri de apă, pe terenuri agricole lipsite de vegetație sau prost întreținute. Crește pe pajiști și în toate culturile agricole, mai puțin în cele cu densitate mare. Cel mai des apare în culturile de floarea soarelui, soia, porumb, sfeclă, cartof, deoarece specificul acestor culturi cu face posibilă combaterea totală a acestei buruieni.
Distrugerea buruienii se face obligatoriu înainte de perioada de înflorire, în funcție de caracteristica zonei sau a terenului, suprafața îmburuienată, gradul de dezvoltare și densitate a plantelor de ambrzia, stadiul culturii infestate, prin:
- lucrări de pregătire a terenului, respectiv de întreținere a culturii: grăpat, lucrarea cu combinatorul, prășit manual sau mecanic;
- cosit manual sau mecanic (ori de câte ori este nevoie);
- smulgerea manuală a plantelor, dacă densitatea buruienilor este redusă.
2. Brusture, lipan constituie o problemă pe pajiști prin faptul că nu este consumat de animale și împiedică dezvoltarea altor specii cu valoare furajeră, sufocând vegetația. Capitulele sale (ciulini) se agață foarte ușor de blana animalelor, de îmbrăcăminte, saci și alte materiale textile, facilitând răspândirea plantei pe distanțe mari. Depreciază calitatea lânii de oaie și creează probleme mari la prelucrarea acesteia. Crește în culturi, livezi, pe pajiști, pe marginea drumului, în toate zonele, de la câmpie la munte, fiind rezistentă la secetă și temperaturi extreme.
Planta trebuie distrusă în faza de rozetă, înainte de a emite tulpini, prin stropire cu erbicide sau cu sapa prin tăiere sub colet pentru a nu regenera.
3. Scaiete, ciulin crește pe pajiști și terenuri nelucrate.
Este o buruiană periculoasă, agresivă, deoarece se dezvoltă rapid, sufocând vegetația. Planta trebuie distrusă în faza de rozetă, înainte de a emite tulpini, fie prin stropire cu erbicide, fie cu sapa, prin tăiere sub colet pentru a nu regenera. Dacă au apărut inflorescențe, aceastea trebuie tăiate și arse, după ce usucă, întrucât semințele (până la 12.000 pe plantă) se răspândesc ușor prin vânt la câțiva kilometri distanță datorită smocului de perișori care le însoțește.
4. Cucuta crește în toată țara, de la șes la munte, fiind întâlnită în sărături, locuri ruderate, tufărișuri.
Planta are miros de șoarece. Toate părțile plantei, în stare de verde sau uscată, sunt toxice pentru animale și om, având efect paralitic asupra sistemului nervos, putând cauza moartea dacă este ingerată. Planta trebuie distrusă cu sapa sau prin stropire cu erbicide.
5. Scaiul dracului, rostogol crește îndeosebi pe pășuni uscate și nu este consumată de animale.
Mai mult, din cauza țepilor, animalele nu pot paște nici iarba din imediata apropiere. Planta trebuie distrusă cu sapa sau prin stropire cu erbicide. Dacă plantele au ajuns la maturitate, trebuie arse, în acest fel distrugându-se și semințele.
6. Alior sau laptele câinelui este răspândită pe pajiștile din zona de câmpie, până la etajul pădurilor de conifere.
Întreaga plantă este toxică, atât în stare verde, cât și uscată. Sucul lăptos conținut în frunze și tulpini provoacă iritații grave la contactul cu pielea. Cauzează inflamații, însoțite de purgații și sângerări drastice dacă este consumată de animale.
Planta se distruge prin stropire cu erbicide sau cu sapa.
7. Feriga de câmp sau țolul lupului conține substanțe toxice în toate organele plantei, putând provoca moartea animalelor care o consumă.
Feriga de câmp crește în colonii întinse la marginea pădurilor, prin poieni și pajiști, în regiunea montană. Rizomii sunt rezistenți la foc, prin urmare, arderea nu constituie un mijloc eficace de combatere a acestei buruieni. Planta trebuie distrusă fie prin stropire cu erbicide, fie periodic, cu sapa, pe măsură ce regenerează.
8. Măcrișul mărunt, măcrișul iepurelui crește pe pajiștile umede din regiunea de câmpie până-n regunea submontană, pe soluri sărace, nisipoase, moderat acide.
Planta conține oxalați ce conferă toxicitate plantei dacă este consumată de animale în cantitate mare, concretizată prin manifestări nervoase, iritație gastro-intestinală și tulburări renale. Cabalinele sunt foarte sensibile, moartea putând surveni în 2-3 ore de la consumul unei cantități mari de măcriș. Planta se combate prin stropire cu erbicide sau prin distrugere periodică a rizomului persistent, cu sapa.
9. Strigoaie sau steregoaie crește frecvent pe pășunile, fânețele, poienile umede din zona de deal și de munte.
Strigoaia este o plantă foarte toxică. Întreaga plantă (dar în special rizomii și lăstarii tinerii) conține numeroși glucoalcaloizi toxici pentru animale și om. Consumarea de către animale a plantei verzi sau sub formă de fân provoacă intoxicații grave cu manifestări digestive renale, respiratorii, locomotorii-nervoase. Planta s distruge prin stropire cu erbicide sau cu sapa.
10.Dracila, holeră sau scai tătăresc constituie o problemă pe pajiști și în culturile agricole din cauza spinilor foarte ascuțiți și a ciulinilor agățători ce îngreunează tunsul oilor și depreciază calitatea lânii.
Plantele tinere sunt otrăvitoare pentru animale, în special cai și porci. De asemenea, pot provoca dermatite de contact la unele persoane. Se combate prin stropire cu erbicide, tăiere cu sapa, după care trebuie arsă pentru distrugerea spinilor și a fructelor, respectiv a semințelor.
11. Cornac, cornuți sau scaietele popii crește în culturi, pe pajiști, pe marginea drumurilor, în zone cu veri calde. Buruiana constituie o problemă pe pajiști prin faptul că plantele tinere sunt toxice pentru taurine, cai și porci, iar fructele se agață ușor de blana animalelor, îndeosebi a oilor, răspândindu-se pe această cale, și creează probleme la prelucrarea lânii, depreciindu-i calitatea.
Se combate prin stropire cu erbicide, prin tăiere cu sapa, după care trebuie arsă, pentru distrugerea fructelor și semințelor.
